A:rpia:r M_nus Marc Houle Paul Ritch Johnny d Alex.under Sneak Rino Cerrone Martin Buttrich Lee Buridge Marco Carola Sven Vath Johnny D [ Ca producator :X ] Matthew Dear John Tejada ....
Sarbatorile au trecut triste. E ianuarie si totusi o ploaie rece imi bate nebuneste in geam. Iarna nu mai vrea sa vina parca in oras. Mi-am sprijinit o clipa fruntea infierbantata de geamul plans si amintirile au inceput sa ma chinuie ca blitul unui aparat foto defect. Iarna venise mult prea devreme atunci. Totul se albise dintr-o data ca sub bagheta unei zane. Eram fericit. Era prima ninsoare din an. Priveam fulgii care cadeau imbratisati, cate doi, cate trei, intr-un dans mai intai nostalgic si apoi furtunos, catre pamantul care-i astepta. Se pornise o ninsoare salbateca. Pe strazile din Bacau numai noi puteam fi atat de nebuni, incat sa ne plimbam pe o astfel de vreme. Miruna se ghemuise la pieptul meu si impreuna cautam un loc de refugiu. Ea fusese cu ideea sa iesim sa ne plimbam printre fulgi. Voia sa-mi spuna ceva important. Din cand in cand isi indrepta marea ochilor catre mine, cautandu-ma, intrebandu-ma. Vestea mi-a spus-o pe nerasuflate cu ochii tristi, cu genele ninse, si nu mai stiu daca pe obraji murisera fulgi sau erau doar lacrimile ei. Cuvintele ii curgeau catre mine, insa eu nu intelegeam nimic unul singur imi blocase memoria CANCER . M-am oprit, tintuit intr-un loc si incercam sa inteleg. O priveam nauc, o auzeam ca imi vorbeste si nu intelegeam nimic. Nu mai cunosteam limba in care imi vorbea. Am mers mai departe printre fulgi tinand-o pe Miruna strans de mana, facand eforturi disperate sa inteleg despre ce imi vorbeste. Mi se parea ca asist neputincios la o piesa de teatru, monolog, in care doar Miruna juca. Cand mi-a tipat sa ma uit la ea si sa inteleg, mi-am dat seama ca era vorba despre noi, si ca tot ce imi spunea nu era o gluma, era adevarat. Dumnezeu se jucase cu vietile noastre. Eram doi tineri fericiti, indragostiti, care nu aveau ce cauta in lumea asta nebuna si pentru fericirea noastra trebuia sa fim pedepsiti. Nu stiu ce legi nescrise incalcasem, dar avusesem mai multa fericire decat ne fusese sortit. Din acel moment am intrat intr-un carusel nebun. Timpul nu voia sa ne mai astepte. Cineva , acolo sus, dorea viata Mirunei cu orice pret. Ea s-a stins incet ca o luminare arzand in intuneric. Alte ierni pentru ea nu au mai fost, dar iarna aceea a fost cea mai frumoasa. Acum suntem in ianuarie, sarbatorile au trecut triste si iarna nu mai vrea sa vina. Eu nu mai vreau sa vina. Ploua intruna de cateva zile. Cerul o plange inca pe Miruna si eu la fel. De ce nu vine iarna in oras ma intreb uneori. Pentru ca Miruna nu mai e si iarna a plecat odata cu ea.